Scandalul de la începutul conclavului: Emmanuel Macron, acuzat că vrea să se implice în alegerea noului papă

Presa conservatoare italiană l-a acuzat pe Emmanuel Macron că vrea să influențeze alegerea viitorului papă, după ce președintele s-a întâlnit cu fondatorul Comunității Sant’Egidio – influentă la Vatican – și cu patru cardinali francezi electori.

Emmanuel Macron a organizat o cină cu fondatorul Comunității Sant’Egidio – influentă la Vatican – și un prânz la Villa Bonaparte, ambasada Franței pe lângă Sfântul Scaun, cu patru cardinali francezi electori.

Cina și prânzul au fost suficiente pentru ca presa internă să acuze manevre și să vorbească despre un complot galician pentru a asigura primul papă francez în mai bine de cinci secole.

„Macron vrea chiar să aleagă papa”, a titrat ziarul de dreapta La Verità, în timp ce cotidianul Il Tempo, de aceeași orientare, critica un „intervenționism demn de Regele Soare (Ludovic al XIV-lea)”. Libero, un alt ziar conservator, a scris ironic că președintele francez încearcă să „saboteze conclavul”, la fel cum a „sabotat” întâlnirea din Bazilica Sfântul Petru între președintele american Donald Trump și Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei.

Toată această agitație este revelatoare pentru frenezia care a cuprins Italia în perioada premergătoare conclavului, de la care mulți italieni speră că îi va readuce papalitatea unui compatriot de-ai lor. Ea reflectă, de asemenea, profunda suspiciune față de președintele francez și legăturile pe care acesta le-a cultivat cu Comunitatea Sant’Egidio, susținătoare a taberei progresiste și apropiate de fostul papă Francisc.

Președinția franceză a emis o declarație în care a negat zvonurile „nedemne” răspândite de presă. Andrea Riccardi, fondatorul Sant’Egidio, a respins, de asemenea, zvonurile despre un complot francez, calificându-le drept o „idioțenie” și glumind că el și Macron au avut la cină „un platou de fettucine, nu de escargot”.

Indiferent ce s-a discutat în timpul vizitei lui Macron la Roma, analiștii avertizează că orice încercare evidentă de a influența conclavul care începe miercuri este puțin probabil să dea roade și ar putea chiar să se întoarcă împotriva autorilor săi.

„Faptul că un președinte sugerează că ar dori să vadă ales un cardinal din țara sa este puțin șovinist, dar nu este mare lucru”, a declarat Olivier Mathonat, expert în comunicare și observator al Vaticanului, pentru postul de radio catolic francez RCF. „Pe de altă parte, dacă ar exista manevre diplomatice mai evidente și mai insistente, asta ar fi o altă problemă”, a adăugat Mathonat. „Nu există nimic pe care cardinalii să urască mai mult decât să se simtă manipulați”, dă asigurări expertul.

În aceeași emisiune radio, Frédéric Mounier, fost corespondent la Roma pentru cotidianul catolic La Croix, a declarat că președintele francez nu va avea „absolut nicio influență” asupra conclavului.

A fost o vreme când regii francezi aveau o influență considerabilă asupra alegerilor papale, luptându-se pentru influență cu alte monarhii catolice puternice, de la regele Spaniei la împăratul habsburg.

Această perioadă s-a încheiat oficial în 1904, odată cu abolirea „jus exclusivae” – practic un drept de veto – sub Papa Pius al X-lea. Cu un an înainte, împăratul Austriei, Franz Joseph I, s-a opus candidaturii cardinalului Mariano Rampolla, probabil pe motiv că acesta era favorabil Franței, în ultima recurgere cunoscută a „jus exclusivae”.

Mult timp oglindă a luptelor pentru putere dintre statele catolice și familiile nobile italiene, conclavul papal pretinde acum că este independent de influențe externe. Cu toate acestea, acest lucru nu împiedică diplomații și liderii străini să se intereseze îndeaproape de desfășurarea lucrărilor. Influența poate fi exercitată în continuare prin intermediul mass-media, al opiniei publice și al diverselor curente ideologice din lumea catolică, precum și prin asigurarea unor numiri strategice în cadrul Bisericii.

La ultimul conclav din 2013, considerentele geopolitice ar fi favorizat alegerea Papei Francisc, reflectând dorința de a echilibra dinamica puterii globale și de a contracara ascensiunea bisericilor evanghelice prin numirea unui papă din Sudul Global.

Cu câteva decenii mai devreme, în 1978, noul papă Ioan Paul al II-lea – primul papă non-italian în 455 de ani – s-a bucurat de binecuvântarea Statelor Unite, care au văzut în numirea unui pontif din Europa de Est un semnal puternic împotriva blocului sovietic. Într-adevăr, alegerea lui Karol Wojtila a stârnit panică la Moscova, unde profundul anticomunism al cardinalului polonez era binecunoscut, spune Aaron Bateman, profesor de istorie și relații internaționale la Universitatea George Washington. În revista de securitate War on the Rocks, Bateman a menționat că un raport CIA declasificat din acel an „prezicea că un papă polonez va reînvia naționalismul în Polonia și în celelalte state ocupate de Uniunea Sovietică, reprezentând o provocare serioasă pentru autoritatea și stabilitatea sovietică”.

În timp ce canalele diplomatice tradiționale și-au pierdut influența în ceea ce privește alegerea unui papă, influencerii de astăzi folosesc diferite mijloace pentru a manipula conclavul, fie exprimându-și opiniile în presă, fie răspândind zvonuri pe rețelele sociale.

Două incidente recente s-au remarcat ca tentative deliberate de sabotare a principalilor „papabili” – cardinalii considerați cei mai probabili candidați la papalitate – folosind tactici necinstite.

La scurt timp după moartea lui Francisc, un videoclip vechi de șase ani cu cardinalul Luis Antonio Tagle, favorit al caselor de pariuri pentru a deveni papă, a apărut pe rețelele sociale, în care prelatul filipinez cânta fragmente din piesa „Imagine” a lui John Lennon în care se afirmă: „Imaginează-ți că nu există rai”. Conservatorii americani și italieni l-au acuzat imediat de erezie pe Tagle, considerat un progresist în stilul lui Francisc. Susținătorii săi au replicat că el a cântat o versiune prescurtată, care nu includea versurile despre lipsa raiului și a religiei.

Câteva zile mai târziu, cardinalul italian Pietro Parolin, un alt favorit în cursa pentru papalitate, a devenit la rândul lui ținta unei campanii de denigrare, când grupuri catolice de dreapta din SUA au răspândit zvonuri că ar fi avut probleme de sănătate și ar fi avut nevoie de îngrijiri medicale în timpul întâlnirilor premergătoare conclavului.

Un purtător de cuvânt al Vaticanului a declarat că este o pură invenție, iar presa italiană a vorbit în curând despre „ciori” care răspândea minciuni „otrăvitoare” menite să-l discrediteze pe cardinalul în vârstă de 70 de ani, care a ocupat funcția de număr 2 al Vaticanului o bună parte din pontificatul lui Francisc. Mulți și-au amintit de o încercare similară de a-l discredita pe viitorul papă argentinian înainte de conclavul din 2013, cu afirmații că ar avea un singur plămân.

„A fost o încercare clară de a-l penaliza pe Parolin”, a declarat pentru ziarul italian Quotidiano Nazionale cardinalul Francesco Coccopalmerio, care la 87 de ani este prea bătrân pentru a vota în acest conclav.

Expunerea lui Parolin în calitate de secretar de stat al Vaticanului ar putea reprezenta o amenințare mai serioasă pentru șansele sale de a deveni papă, în special în ceea ce privește acordul cu China pe care l-a negociat în 2018 și care acordă Partidului Comunist Chinez un cuvânt de spus în numirea episcopilor catolici.

Susținătorii lui Parolin spun că acordul controversat a contribuit la încheierea unui blocaj de zeci de ani cu China și la prevenirea unei schisme între catolicii loiali Beijingului și cei care au intrat în clandestinitate. Criticii susțin însă că acordul a transmis un mesaj periculos autocraților și a semnalat o trădare a celor care s-au opus lor.

„Generații întregi de catolici chinezi au fost martirizați pentru că au refuzat să accepte controlul comunist asupra Bisericii Catolice”, a declarat luni pentru Financial Times John Allen Jr, redactorul site-ului de știri catolice Crux. „Alții au fost închiși, torturați, hărțuiți și persecutați (…) iar unii dintre ei consideră acest acord o trădare a suferinței lor”, a explicat Allen.

Relațiile lui Parolin cu China riscă să îndepărteze și mai mult Biserica Catolică americană, mai conservatoare, precum și actuala administrație de la Casa Albă, care doresc o schimbare de politică la Vatican după pontificatul larg progresist al lui Francisc.

În perioada premergătoare conclavului, jurnaliștii conservatori de renume Edward Pentin, britanic, și Diane Montagna, americană, au pregătit o carte de 200 de pagini în engleză și italiană intitulată „The College of Cardinals Report” (Raportul Colegiului Cardinalilor), care include profilurile a 30 de cardinali și poziția lor cu privire la chestiuni doctrinare și sociale cheie. Montagna a distribuit cartea cardinalilor la intrarea și ieșirea acestora de la întâlnirile pre-conclav de la Roma.

Pentin a declarat pentru Reuters că includerea profilurilor mai multor cardinali ultra-conservatori, considerați în general ca având șanse zero de a fi aleși, a avut scopul de a lăsa loc posibilității unei „intervenții divine” în timpul conclavului.

În contrapondere, catolicii progresiști din nordul Europei au redactat o scrisoare deschisă în care îi îndeamnă pe cardinali să voteze pentru continuarea reformelor lui Francisc.

Între timp, grupuri care reprezintă victimele scandalurilor de abuz sexual din cadrul Bisericii au organizat conferințe de presă la Roma pentru a evalua acțiunile cardinalilor și, în special, pentru a-l acuza pe Parolin de tergiversarea acestei chestiuni.

În timp ce Biserica Catolică se pregătește să deschidă un nou capitol în istoria sa, manevrele – atât vizibile, cât și ascunse – ne reamintesc că alegerile papale rămân eminamente politice, chiar și în spatele zidurilor Capelei Sixtine, conchide France 24.