George Călinescu, critic și istoric literar, s-a născut pe 19 iunie 1899 și a lăsat o amprentă puternică asupra literaturii române. Este considerat unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu. A devenit membru titular al Academiei Române în 1948.
George Călinescu s-a născut în București și a fost adoptat de familia Constantin și Maria Călinescu în 1907. A urmat studii la diverse licee din București, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și a devenit profesor de limba italiană. A avut o activitate prolifică ca scriitor, publicând numeroase studii, eseuri, monografii și biografii.
Călinescu a avut o carieră academică remarcabilă, devenind profesor la Universitatea din Iași și apoi la Universitatea din București. De asemenea, a fost ales deputat în Parlament în 1946.
Principalele sale lucrări includ „Cartea nunții”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”, „Scrinul negru”, „Principii de estetică” și multe altele. Elevii studiază în programa de Bacalaureat operele „Enigma Otiliei” și „Bietul Ioanide”.
George Călinescu a avut o viață personală dificilă, fiind adoptat de o altă familie și având o copilărie complicată. A fost recunoscut pentru munca sa ca critic literar și istoric literar, fiind apreciat de studenți și colegi deopotrivă.
În 1964, George Călinescu a fost internat cu diagnosticul ciroză hepatică și a decedat pe 12 martie 1965.
Leave a Reply