George Bacovia este una dintre cele mai importante figuri ale simbolismului românesc, iar poeziile sale sunt un punct de referință în literatura națională. Poetul român este unul esențial pentru examenul de Bacalaureat.
George Bacovia, pe numele lui real George Andoni Vasiliu, s-a născut pe 17 septembrie 1881 în Bacău și a fost unul dintre dintre cei mai importanți poeți români.
A terminat facultatea de Drept în Iași și a lucrat în cadrul Prefecturii din Bacău. Bacovia a fost căsătorit și a avut un singur fiu. Poetul a murit în dimineața de 22 mai 1957, în locuința sa din București, ținându-și soția de mână.
George Bacovia s-a născut pe 17 septembrie 1881 și a fost fiul lui Dimitrie Vasiliu și a Zoli Vasiliu. Pe când avea doar 6 ani, a început să învețe limba germană și între 1889 și 1890 a făcut clasa întâi la un pension din Bacău.
În 1891 a fost înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău, unde a terminat cursul primar. Apoi, a fost înscris la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Într-o toamnă din clasa a 5-a, Bacovia a rămas închis o noapte întreagă în turnul bisericii Precista din orașul natal, din neatenția paracliserului. Întâmplarea l-a inspirat să scrie poezia Amurg Violet în 1899.
Liceul a fost traumatizant și greoi, motiv pentru care a scris poemul celebru „Liceu”. În 1898 a început să deseneze, să cânte la vioară și alte instrumente din orchestra școlii pe care a ajuns să o dirijeze. În 1899 a câștigat premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru desen artistic pe natură.
Pe 30 martie, poezia „Și toate” i-a fost publicată în Literatorul. A scris-o cu un an înainte și a semnat-o V. George.
În 1900 s-a înscris la Școala Militară din Iași, dar a abandonat în al doilea semestru din cauza regulilor draconice. A compus poezia Plumb, pe care a terminat-o abia în 1902. În 1901 s-a înscris în cursul superior al Liceului Ferdinand, pe care l-a terminat în 1903. A scris poezia Liceu, ca răspuns la un chestionar pe care ministerul l-a adresat absolvenților din acel an.
Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Drept din București. În același an, într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski, a citit poezia Plumb, care a avut mare succes. În 1904, în același cadru, a citit Nervi de Toamnă, poem întâmpinat cu același entuziasm.
A început să colaboreze la revista Arta de la Iași și s-a retras de la facultatea de Drept din București. În 1905, s-a stabilit alături de fratele său Eugen în București, iar un an mai târziu s-a reîntors la Bacău, unde a scris poezia Lacustră.
În 1907, Bacovia s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași și a început să colaboreze la revista lui I.M.Rașcu, Versuri. Între 1909-1910, a mers la Iași doar pentru examene, locuind în Bacău. În 1911 își obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău, însă fără să profeseze.
A fost suplinitor la Școala Primară din Bacău, a colaborat la „Flacăra”, a fost copist la Preferctura din Bacău și apoi ajutor contabil la aceeași prefectură. Din păcate, Bacovia s-a îmbolnăvit și a fost nevoit să demisioneze de la prefectură.
În 1914, s-a internat la sanatoriul de tuberculoși Dr. Mărgăritescu din București. A publicat în suplimentul literar al ziarului Seara și a trimis la tipar volumul „Plumb”. În 1915, a editat la Bacău, revista ”Orizonturi Noi”. A publicat poezii, proză și recenzii sub mai multe pseudonime.
În 1916 a devenit copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iunie apărea în librării volumul Plumb. În 1920 a devenit șef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii, iar în 1921 a fost avansat ca șef de birou clasa a I-a la același minister, însă s-a îmbolnăvit de plămâni și a demisionat, un an mai târziu reîntorcându-se la Bacău.
A mai fost suplinitor de desen în Bacău, iar în 1925 a devenit primul director al revistei Ateneu din Bacău. Un an mai târziu a tipărit pe cont propriu volumul Scântei galbene. Apoi a apărut și volumul „Bucăți de noapte” editat de poeta Agatha Grigorescu. În 1928, Bacovia s-a căsătorit cu Agatha și s-au stabilit împreună la București, unde ea era profesoară.
Din noiembrie 1930 și până în octombrie 1933, a locuit în Bacău și nu avea de muncă. În 1931 i s-a născut singurul fiu: Gabriel. Din 1933, s-a stabilit cu familia în București, unde a rămas până la sfârșitul vieții. În 1945 a fost numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului, iar ulterior a fost angajat de Ministerul Artelor.
În 1957, pe 22 mai, Bacovia s-a stins, măcinat de boli, în timp ce își ținea de mână soția, pe Agatha Bacovia.
Operele lui George Bacovia includ volume precum: Plumb, Scîntei galbene, Bucăți de noapte, Poezii, Cu voi…, Comedii în fond, Stanțe burgheze, Opere, Lacustră și altele.
George Bacovia, de fapt Gheorghie Vasiliu, a fost un poet simbolist român important, cu o viață marcată de suferință și boală. Operele sale au influențat literatura română și sunt studiate inclusiv la Bacalaureat, cele mai cunoscute fiind Plumb și Lacustră.
Simbolismul, curentul literar în care se încadrează Bacovia, este un concept modern care a apărut ca reacție împotriva parnasianismului, a romantismului retoric și a naturalismului, promovând o formă de poezie profundă și plină de semnificații ascunse.
George Bacovia, deși a avut o viață zbuciumată și plină de suferință, a lăsat posterității opere de o valoare incontestabilă, contribuind la dezvoltarea literaturii române și la consolidarea simbolismului în peisajul cultural al țării.
Leave a Reply