Educație digitalizată, deconectată. Partea I. Sistemul de educație din România, unul dintre cele mai sărace din Europa, își pune haine noi cu bani europeni.
Peste un miliard de euro prin PNRR ar urma să ajute școlile să se doteze și întregul sistem să se digitalizeze.
Început în urmă cu trei ani, procesul merge greu, iar semnele sunt ca țara noastră va pierde mare parte din finanțare. O parte dintre școli sunt deja dotate, dar aparatura e nefolosită, iar profesorii par depășiți de situație.
Școala românească a fost dintotdeauna săracă. N-au fost niciodată bani de la buget pentru dotări sau salarii decente. De 35 de ani sistemul e susținut în buna măsură de părinți. De trei ani însă, școlile au fost bombardate cu tehnologie. Zeci de milioane de euro au fost deja cheltuite de autoritățile din România. Mergem pe urma banilor ca să vedem dacă reușesc investițiile să scoată din amorțeală un sistem rezistent la schimbare.
Începem călătoria noastră cu o oprire în județul Giurgiu, în comuna Crevedia Mare.
Școala a fost dotată cu tehnologie după ce au accesat o finanțare europeană în valoare 749.000 de lei, adică 150.000 de euro, fonduri europene, prin Programul Național de Reducere a Abandonului Școlar.
Directoarea a plătit din fondurile europene 177.500 de lei pentru 4 table interactive, 20 de laptopuri cu licențe aferente, un hard disk, 2 videoproiectoare, o imprimantă color, 2 tablete grafice și 20 de ochelari de realitate virtuală.
Directoarea ne sugerează să mergem la școala din deal, veche de câteva zeci de ani.
O întrebăm pe domnișoara profesoară dacă folosește catalogul electronic având în vedere că școala a plătit în urma cu cinci ani 12.400 de lei pentru o platformă care permite digitalizarea procesului educațional, cu facilități de predare online, catalog și o platformă prin care profesorii pot comunica cu părinții și elevii.
Cu 35.500 de euro conducerea școlii a cumpărat un videoproiector, 20 de ochelari cu realitate virtuală, licențe de software, un hard disc, 20 de laptopuri, o imprimantă și tablete grafice.
Prin PNRAS Uniunea Europeană a finanțat 2.000 de școli din toată țara cu sume cuprinse între 138.000 și 300.000 de euro. Învățământul românesc ar fi trebuit să absoarbă 543 de milioane de euro.
9.000 de euro au costat cele patru table interactive existente în cele două școli. Cea din școala veche nu era folosită când am ajuns noi.
Elev: „Recunosc că încă nu am folosit ochelarii VR, dar urmează să-i folosim, și bineînțeles că ne bucurăm de toate micile aplicații care sunt acolo, deja instalate”.
Exista școli din România unde ochelarii sunt principala atracție pentru că îi ajută pe elevi să exploreze locuri și concepte interactiv, iar asta face ca informațiile să fie mai ușor de asimilat.
Copiii au dreptul la educație de calitate. Bani pentru dotări sunt, dar mai presus de bani e nevoie de viziune și management de calitate în școli.
Până când vreun profesor se va încumeta să preia școala și să o transforme într-un loc atractiv pentru cei 525 de copii, Valentina Antonescu va rămâne acolo în interesul învățământului. În toată țara sunt 1.400 de directori numiți pe funcții, fără concurs, de foarte multe ori pe criterii politice.
Ei trebuie să se ocupe de digitalizare și implementarea PNRR. Sorin Ion, secretar de stat în Ministerul Educației, coordonează programele cu finanțare europeană, alături de Autoritatea de Management din Ministerul Fondurilor Europene.
Leave a Reply