Oamenii de știință de la universitatea americană Columbia au descoperit neuroni specializați în creierul șoarecilor care le ordonă animalelor să se oprească din mâncat.
Neuronii identificați de cercetătorii de la Columbia, un nou element al acestor circuite, sunt localizați în trunchiul cerebral, cea mai veche parte a creierului vertebratelor.
Descoperirea lor ar putea conduce la noi tratamente pentru obezitate.
„Acești neuroni nu seamănă cu niciun alt neuron implicat în reglarea sațietății”, a declarat dr. Alexander Nectow, medic-cercetător la Colegiul Vagelos de Medicină și Chirurgie al Universității Columbia, care a condus cercetarea, într-un comunicat.
El spune că, alți neuroni din creier se limitează, de obicei, la detectarea alimentelor introduse în gură, la modul în care alimentele umplu intestinul sau la nutriția obținută din alimente.
„Neuronii pe care i-am găsit sunt speciali prin faptul că par să integreze toate aceste informații diferite și chiar mai mult”, explică cercetătorul
Decizia de a nu mai mânca este un fenomen familiar.
„Se întâmplă de fiecare dată când ne așezăm să luăm masa: La un moment dat, în timp ce mâncăm, începem să ne simțim sătui, apoi ne săturăm și mai mult, iar apoi ajungem la un punct în care ne gândim, bine, este suficient”, explică dr. Nectow.
Cum știe creierul când corpul s-a săturat și cum acționează pe baza acestei informații pentru a ne opri din mâncat?
Alți cercetători au localizat anterior celulele care iau decizii în trunchiul cerebral, dar pistele s-au oprit acolo.
Laboratorul de la Columbia a utilizat noi tehnici unicelulare care fac posibilă pătrunderea într-o regiune a creierului și distingerea diferitelor tipuri de celule care, până acum, au fost greu de distins unele de altele.
„Această tehnică – profilarea moleculară cu rezoluție spațială – ne permite să vedem unde se află celulele în trunchiul cerebral și cum arată compoziția lor moleculară”, continuă dr. Nectow.
În timpul profilării unei regiuni a trunchiului cerebral cunoscută pentru procesarea semnalelor complexe, cercetătorii au observat celule pe care nu le cunoșteau și care aveau caracteristici similare cu alți neuroni implicați în reglarea apetitului. „Oh, asta este interesant”, ne-am spus. „Ce fac acești neuroni?”
Pentru a vedea cum influențează neuronii alimentația, cercetătorii i-au proiectat astfel încât să poată fi activați și dezactivați cu ajutorul luminii.
Atunci când neuronii erau activați de lumină, șoarecii mâncau mult mai puțin. Intensitatea activării a determinat cât de repede animalele au încetat să mănânce.
„Interesant este faptul că acești neuroni nu semnalează doar o oprire imediată; ei ajută șoarecii să-și încetinească treptat alimentația”, completează Srikanta Chowdhury, cercetător științific în cadrul laboratorului condus de dr. Nectow.
Cei doi au analizat, de asemenea, modul în care alte circuite alimentare și hormoni au afectat neuronii. Ei au descoperit că neuronii au fost reduși la tăcere de un hormon care crește pofta de mâncare și activați de un agonist GLP-1, o clasă de medicamente acum populare pentru tratarea obezității și a diabetului.
Aceste experimente au descoperit că aceste semnale de intrare au ajutat neuronii să urmărească fiecare mușcătură a șoarecilor.
„În esență, acești neuroni pot mirosi mâncarea, pot vedea mâncarea, pot simți mâncarea în gură și în intestin și pot interpreta toți hormonii intestinali care sunt eliberați ca răspuns la mâncare”, spune dr. Nectow. „Și, în cele din urmă, valorifică toate aceste informații pentru a decide când este suficient și ne opresc din mâncat”.
Deși neuronii specializați au fost identificați deocamdată doar la șoareci, dr. Nectow spune că localizarea lor în trunchiul cerebral, o parte a creierului care este în esență aceeași la toate vertebratele, sugerează că este foarte probabil ca oamenii să aibă aceiași neuroni.
„Credem că este un nou punct de intrare major pentru a înțelege ce înseamnă să fii sătul, cum se întâmplă acest lucru și cum este valorificat pentru a încheia o masă”, adaugă dr. Nectow. „Și sperăm că ar putea fi folosit pentru terapiile împotriva obezității pe viitor”.
Leave a Reply