Microplasticele din apa potabilă: impactul asupra sănătății umane

Oamenii de ştiinţă afirmă că microplasticele găsite în apa potabilă sunt foarte fine şi, prin urmare, mai susceptibile de a trece din intestinul uman în sânge şi organe.

Majoritatea microplasticelor găsite în probele de apă îmbuteliată şi de la robinet au fost mai mici de 20 de microni (μm), potrivit cercetătorilor care îndeamnă Uniunea Europeană să actualizeze limita de detecţie recomandată pentru a include aceste particule foarte fine.

O decizie recentă, din martie 2024, a Uniunii Europene privind măsurarea microplasticelor în apa potabilă stabileşte limita la particule mai mari, „cu o dimensiune cuprinsă între 20 μm şi 5 mm”, dar microplasticele mai mici sunt mai susceptibile de a trece prin intestin în sânge şi organe, scriu cercetătorii în noul studiu publicat miercuri în revista PLOS Water.

Studiul a constatat că majoritatea erau microplastice foarte fine, 98% dintre cele găsite în probe având sub 20 μm, iar 94% mai puţin de 10 μm în diametru.

Cercetătorii au identificat o gamă largă de microplastice atât în apa îmbuteliată, cât şi în cea de la robinet, cu un interval de la 19 la 1.154 de particule de microplastice pe litru.

Apa de la robinet din Toulouse conţinea 413 microparticule de plastic pe litru, mai mult decât opt din cele 10 probe de apă îmbuteliată, deşi Hagelskjaer a declarat că este periculos să se tragă concluzii pe baza unei singure probe de apă de la robinet.

Concentraţia de microplastice a semănat cu alte surse de apă potabilă tratată, dar a fost de aproximativ 10 ori mai mare decât apa potabilă provenită din apele subterane din Danemarca, au adăugat ei.

Specialiştii spun că acest lucru are sens, deoarece apa subterană se infiltrează prin sol şi are o „filtrare naturală”, în timp ce apa de la robinet din Toulouse provine în principal din râul Garonne şi trece printr-un proces de filtrare în 10 etape. El a speculat că acest proces sau râul ar putea duce la contaminarea cu microplastice.

El a adăugat că o constatare pe care a găsit-o „foarte curioasă” a fost că, deşi probele de apă îmbuteliată au fost ambalate în sticle din polietilen tereftalat (PET), conţinutul PET nu a fost cel mai răspândit plastic. Acest lucru înseamnă că sticlele ar putea să nu fie cel mai mare vinovat pentru materialele plastice din apă.

Este încă neclar ce înseamnă aceste microplastice în general pentru sănătatea umană, potrivit prof. Carney Almroth.

„Sunt oriunde ne uităm şi ştim că sunt şi în organismul nostru”, a spus ea, adăugând că „apar acum apar dovezi care arată un impact asupra sănătăţii al acestor expuneri”.

„Este o problemă foarte răspândită”, a adăugat ea, „nu mai există niciun loc pe planetă care să nu fie contaminat”.