În Finlanda, timpul petrecut în aer liber este considerat esențial pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Această practică stimulează creativitatea, întărește sistemul imunitar și dezvoltă mobilitatea.
Programa finlandeză de la grădiniță cuprinde plimbări lungi în natură, de două ori pe săptămână. Iar asta se întâmplă indiferent de vreme. La noi, lucrurile stau exact pe dos. În școala primară, nu de puține ori, la ora de sport copiii fac matematică sau limba română.
În Finlanda, o educatoare nu este niciodată singură la clasă, cu o mulțime de copii, așa cum se întâmplă în România. La noi, un cadru didactic poate să aibă în grijă și 30 de minori. Salariile educatorilor nu sunt atractive pentru tineri, astfel că în timp ce un educator finlandez câștigă peste 3.000 euro pe lună, în România, venitul unui dascăl cu experiență în educația preșcolară nu depășește 7.000 de lei lunar.
În Finlanda, activitățile în aer liber sunt o parte integrantă a programului educațional, în timp ce în România nu sunt cuprinse în programa școlară. De asemenea, în Finlanda, copiii se adresează educatoarelor pe nume, fără a folosi titluri precum ‘doamna’ sau ‘domnul’. Aceasta reflectă o abordare mai egalitaristă și mai relaxată a relației elev-profesor.
Statul finlandez se asigură că există suficiente locuri în grădinițe, în timp ce în România părinții se confruntă cu dificultăți în înscrierea copiilor la grădinițele de stat.
Leave a Reply