Palatul Cantacuzino, situat în centrul Bucureștiului, pe Calea Victoriei nr. 141, este o clădire impresionantă care a adăpostit mulți ani Muzeul George Enescu. Construit între 1901-1903 la cererea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul” datorită averii sale impresionante, palatul este martorul unei istorii fascinante și a unei povești de dragoste controversate.
Complexul arhitectural a fost conceput după planurile faimosului arhitect Ioan D. Berindei, în stilurile Art Nouveau și Neorococo. Decoratiunile interioare au fost realizate de artiști celebri ai vremii, iar în palatul de pe Calea Victoriei a fost semnată Pacea de la București în 1913, marcând finalul celui de al doilea Război Balcanic.
Palatul a fost moștenit de fiul lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, Mihail G. Cantacuzino, și soția acestuia, Maria Rosetti-Tescanu, cunoscută sub numele de Maruca. După moartea lui Mihail, Maria s-a recăsătorit cu compozitorul George Enescu, împreună locuind în palat. În 1955, Enescu a decedat, iar Maria a donat palatul statului român, devenind sediul Muzeului George Enescu.
Relația dintre Maria Cantacuzino și George Enescu a fost una tumultoasă, începând în timpul lecțiilor de pian și culminând cu căsătoria lor. Povestea lor de dragoste a fost în centrul atenției în lumea mondenă a vremii, iar după suferințe și obstacole, cei doi au trăit împreună până la sfârșitul vieții lui Enescu.
Leave a Reply