În ultimii 10 ani, hărțuirea a fost incriminată de codul penal, însă numărul româncelor care au curajul să depună plângere împotriva agresorilor este încă foarte mic. Anul trecut, doar 25 de femei au avut această îndrăzneală.
Chiar dacă sunt supuse agresiunilor zilnice pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la locul de muncă sau acasă, puține femei reușesc să ducă o acțiune până la capăt.
Un exemplu este povestea unei tinere care a fost hărțuită în mod repetat de un bărbat într-un tramvai din București. Fata a înregistrat video incidentele și abia după ce a adunat suficiente dovezi a avut curajul să meargă la poliție.
Victimele hărțuirii, indiferent de forma acesteia, trec printr-un stres psihic extrem care le poate determina să renunțe la a cere ajutor, exact ceea ce își dorește agresorul.
Specialiștii avertizează că agresorii încearcă să comunice treptat cu victimele lor, creeându-le iluzia că le idolatrizează.
În astfel de situații, este esențial ca victima să fie pregătită psihic, să colecteze dovezi și să ceară ajutor cât mai repede. Este important să înțeleagă că comunicarea empatică cu agresorul nu va rezolva situația.
Granița între hărțuire și agresiuni sexuale este foarte subtilă, motiv pentru care femeile trebuie să fie fermecate și să ceară ajutor imediat.
Pentru a face față hărțuirii, victima trebuie să spună clar ”stop!” și să nu mai intre în nicio formă de comunicare cu agresorul. Este recomandat să colecteze dovezi, să înregistreze incidentele și să solicite sprijinul autorităților cât mai rapid.
Este esențial ca femeile să înțeleagă că nu sunt singure în aceste situații și că există resurse și instituții care le pot ajuta să depășească traumele cauzate de hărțuire.
Leave a Reply