Cu toții știm gustul inconfundabil al cozonacului pufos și aromat, nelipsit de pe mesele românilor de sărbători. V-ați întrebat vreodată care este povestea din spatele acestui desert delicios?
Cozonacul a fost, este și va rămâne prăjitura emblematică de pe mesele românilor, mai ales în preajma sărbătorilor importante de peste an. Mireasma sa dulce și aromată, care umple casele atunci când este scos proaspăt din cuptor, anunță apropierea unei mari sărbători de generații întregi.
De-a lungul timpului au apărut sute de rețete de cozonac, fiecare cu arome distincte și ingrediente alese pe gustul fiecăruia. În mod tradițional, însă, rețeta cozonacului se transmite din generație în generație. În multe familii, aceasta este moștenită de la mamă, care a primit-o de la bunica, iar bunica de la străbunică, păstrând vie o veritabilă istorie culinară.
Românii cred cu tărie că acest desert ne aparține, fiind considerat o invenție autohtonă. Totuși, descoperirile arheologice ne arată că „strămoșii” cozonacului existau încă din Antichitate. În Egiptul Antic, oamenii preparau mai multe feluri de pâine dospită, îndulcită cu miere, iar grecii au adăugat nuci și miere acestei rețete. Romanii, cunoscuți pentru creativitatea lor culinară, au preluat arta preparării pâinii dospite, îmbogățind rețeta cu ouă, unt, nuci, alune, miere și fructe uscate.
Atât de apreciate erau aceste preparate încât, în vremurile străvechi, erau oferite zeilor ca ofrande. De-a lungul secolelor, rețetele au fost „împrumutate” și adaptate de diverse popoare, fiecare adăugându-și propria amprentă.
Astăzi, cozonacul este prezent pe mesele multor popoare, sub diverse denumiri, forme și arome, fiecare națiune considerându-l parte din propria tradiție. Cu toate acestea, dacă privim ingredientele folosite în prezent, am putea spune că este un desert internațional. Cacaua provine din Africa, rahatul este tradițional turcesc, esențele de rom au origini în Indiile de Vest, portocalele sunt aduse din Grecia, iar lista poate continua.
Cu toate influențele internaționale, noi, românii, ne revendicăm cozonacul ca fiind parte din identitatea noastră culinară. Păstrăm cu mândrie tradițiile strămoșilor, rețetele lor și modul în care au desăvârșit acest desert, făcând din cozonac un motiv de mândrie națională, prezent la fiecare sărbătoare importantă.
Cozonacul românesc, deși are la bază o rețetă tradițională, se prezintă într-o varietate surprinzătoare de forme și arome. De la clasicul cozonac cu nucă, la cel cu mac, rahat sau ciocolată, fiecare regiune a țării are propriile sale preferințe și secrete culinare.
Cozonacul cu nucă, cozonacul cu mac, cozonacul cu rahat, cozonacul cu ciocolată, cozonacul moldovenesc, cozonacul ardelenesc, cozonacul bucovinean – fiecare tip reprezintă o tradiție culinară și o poveste aparte. Iar prezența sa constantă pe mesele festive și la evenimentele importante din viața românilor îl transformă într-un simbol al bucuriei, ospitalității și belșugului, încărcat de semnificații și tradiții.
Crăciunul și Paștele nu ar fi la fel fără cozonacul pufos și aromat, iar acest desert nu lipsește nici de la nunți sau botezuri, fiind un simbol al prosperității și al norocului. Cozonacul este mai mult decât o prăjitură – este o poveste, un simbol și un motiv de mândrie națională.
Leave a Reply