Ghețarul Thwaites – Pericolul ascuns sub „ghețarul Apocalipsei”

Cercetătorii care studiază ghețarul Thwaites din Antarctica, cunoscut sub numele de „ghețarul Apocalipsei”, au descoperit că acesta se topește într-un ritm alarmant. Această evoluție ar putea avea consecințe devastatoare asupra nivelului mării, conform CNN.

Studiile lor au furnizat cea mai clară perspectivă până în prezent asupra acestui ghețar în schimbare constantă. Concluziile echipei de cercetare, acumulate într-un raport publicat recent, arată că Thwaites se topește din ce în ce mai rapid. Rob Larter, geofizician marin la British Antarctic Survey, a declarat că pierderea accelerată a gheții va continua în acest secol. „Previziunile noastre indică o scădere și mai rapidă”, a afirmat el.

O estimare pesimistă arată că acest ghețar și stratul de gheață din Antarctica ar putea dispărea în următorii 200 de ani, având consecințe cataclismice. Thwaites conține suficientă apă pentru a crește nivelul mărilor cu peste 1,5 metri. Datorită rolului său de „dop de plută”, reținând un imens strat de gheață din Antarctica, prăbușirea sa ar putea duce la o creștere a nivelului mării de aproximativ 3 metri, cu repercusiuni devastatoare pentru comunitățile de coastă din Miami, Londra, Bangladesh și Insulele Pacificului.

Geografiile sale vulnerabile au făcut ca Thwaites, de dimensiunea Floridei, să fie expus la topire accelerată. Înclinarea terenului pe care se află ghețarul face ca mai multă gheață să fie expusă la apele relativ calde ale oceanului pe măsură ce se topește.

Cercetătorii ITGC au subliniat că Antarctica rămâne un factor crucial în înțelegerea și prognoza creșterii nivelului mării. Experimentele din ultimii șase ani au încercat să clarifice această problemă. Utilizând un robot subacvatic numit Icefin, cercetătorii au explorat linia de fundare a ghețarului, punctul de vulnerabilitate esențial. Kiya Riverman, glaciolog la Universitatea din Portland, a descris misiunea ca fiind de o importanță deosebită pentru comunitatea științifică, comparabilă cu aterizarea pe Lună pentru restul societății. Un alt studiu a evidențiat modul în care apa de mare a provocat topirea rapidă, deplasându-se sub Thwaites și împingând apa caldă sub gheață.

Investigațiile asupra istoriei ghețarului au relevat că acesta a început să se retragă rapid în anii 1940, posibil datorită unui eveniment El Niño extrem de puternic. Aceste descoperiri oferă o perspectivă mai detaliată asupra comportamentului ghețarului, pe lângă observațiile privind gheața modernă.

În ciuda temerilor că topirea ghețarului ar putea provoca prăbușirea unor stânci de gheață în ocean, modelele computerizate arată că șansele acestui fenomen sunt mai reduse decât se credea anterior.