Problema telefoanelor mobile în școlile din România a fost abordată în diverse moduri, în funcție de politica fiecărei instituții. Unele școli au ales să interzică complet elevilor să aducă telefoanele la școală, cu posibilitatea ca dispozitivele să fie confiscate de către profesori în caz de nerespectare a regulilor.
Alte școli au optat pentru soluții mai blânde, cum ar fi instalarea de dulapuri speciale destinate depozitării telefoanelor pe durata orelor. În acest fel, elevii sunt încurajați să își lase telefoanele în aceste dulapuri și să le recupereze la finalul zilei de școală.
Un exemplu în acest sens este o școală din Josenii Bârgăului, unde directorul Veronica Bălan a impus o politică conform căreia la trei abateri elevilor li se va scădea un punct la nota de purtare. Cu toate acestea, abaterile au fost minime, iar majoritatea copiilor au respectat interdicția de a aduce telefoane la școală.
În Ferentari, o altă școală a implementat conceptul de „vitrină de telefoane”, constând într-un dulap special fixat de catedră, unde elevii își pot depozita telefoanele pe durata orelor.
Într-o altă școală, elevii de clasa a noua au primit instrucțiuni clare privind utilizarea telefoanelor doar ca instrumente de lucru la ore. Aceste reguli au fost acceptate atât de către elevi, cât și de către părinți, iar orice abatere de la aceste reguli poate atrage sancțiuni.
În context european, opt țări au interzis accesul cu telefoane mobile în școli, promovând ideea unei „pauze digitale” care să permită concentrarea elevilor asupra studiului. Franța a implementat o astfel de măsură pentru 55.000 de elevi, conform unei recomandări de acomodare treptată cu tehnologia, interzicând utilizarea telefoanelor până la vârsta de 11 ani și recomandând folosirea unui „dumbphone” între 11 și 13 ani.
În Australia, premierul a anunțat introducerea unui mecanism național de control care va împiedica copiii sub 16 ani să se conecteze la rețelele de socializare, în încercarea de a limita utilizarea excesivă a telefoanelor mobile.
Leave a Reply