Moștenirea valoroasă a României neglijată: cetăți, biserici fortificate și castre romane

Cetăți, biserici fortificate sau castre romane alcătuiesc o moștenire valoroasă de care România își bate joc. Un domeniu subfinanțat, mereu în coada listei de priorități.

Noroc cu fondurile europene, care, în ultimii ani, ne-au ajutat să scoatem la lumină poveștile unor edificii care strâng sute de mii de turiști în fiecare an. Însă și aici România și-a făcut cunoscută latura practică: presați de timp să termine lucrarea, proiectanți, autorități și firme executante au pus în operă lucrări de reabilitare pe care specialiștii le numesc lucrări de mutilare.

Monumente care acum zece ani erau în stare bună riscă să devină ruine. Cetăți cu o valoare istorică inestimabilă dispar sub ochii noștri.

Zeci de milioane de euro din fonduri europene au fost alocate salvării acestui patrimoniu, dar banii au fost de multe ori folosiți pentru mutilarea lui. Geamuri termopan în cetăți medievale sau materiale industriale se regăsesc azi în aceste edificii.

Cu un potențial economic uriaș, aceste monumente dispar puțin câte puțin în vreme ce pe fundal se aud regrete, scuze și mai ales dovezi de incompetență ale autorităților care sunt obligate să le pună în siguranță.

În România sunt sute de biserici fortificate, caștele romane și cetăți, adevărate bijuterii arhitecturale. Multe dintre ele dispar însă sub indolența autorităților care nu fac nimic ca să le țină în viață.

Cetatea Șoimoș se află pe malul drept al Mureșului pe dealul Cioaca Tăutului.

Florin Mărginean, arheolog: ”Acum văd acel încădrament și ăla e căzut tot destul de recent, să și vede în sub bolta cărămizii, practic a colapsat și e firesc cu schimbările de temperatură, mai ales iarna, să afecteze destul de grav.”

Florin Mărginean este arheolog la Muzeul de Istorie al Transilvaniei și un cunoscător al poveștilor lăsate nouă de această construcție care în ultimii 30 de s-a dezintegrat.

De multe ori arhitectii au fost mai atenți la dorințele autorităților decât la sfaturile specialiștilor care spun că reconstrucția pe ruine înseamnă că istoria spusă de aceste edificii ar fi îngropată în ceva artificial.

Protejarea patrimoniului e ultima prioritate a guvernanților. Pentru că nimeni n-a fost în stare să facă o analiză din care să rezulte cât ar putea să câștige țara noastră dacă toate aceste monumente ar fi exploatate.

Ultima strategie a Ministerului Culturii a fost scrisă în urmă cu 7 ani. De atunci, zeci de clădiri simbol au dispărut.